Munca in mediul toxic si alimentatia de protectie

Legea nr. 319 din 2006 reglementeaza munca in mediul toxic. Prevederile acestei legi sunt explicate prin Norme, respectiv HG nr. 1425 din 2016.

Concret, prin evaluarea riscurilor pentru fiecare loc de munca, se vor stabili anumite masuri de prevenire si protectie necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.

Exista in acest moment numeroase locuri de munca ce presupun munca in mediul toxic. Printre acestea se numara si minele, santiere, uzinele si fabricile si nu numai.

Evident, orice loc de munca in care exista contact cu substante toxice, reprezinta mediu toxic, lucru care presupune obligatii clare pentru angajatori si responsabilitati marite pentru lucratorii desemnati, reprezentantii pe linie de SSM si serviciile interne/ externe de prevenire si protectie.

In mod clar, discutam despre cu totul si cu totul alte responsabilitati pentru profesionistii SSM care se ocupa de birouri de lucratori TESA si pe de alta parte profesionistii SSM care isi exercita responsabilitatile si atributiile la locurile de munca din mediile toxice.

Esential de retinut este faptul ca evaluarea riscurilor la locurile de munca reprezinta primul si cel mai important aspect de care trebuie sa ne ocupam. In functie de corectitudinea acestui proces, angajatorul, lucratorii desemnati, medicul de medicina muncii si eventual serviciile externe de prevenire si protectie, vor lua anumite masuri privind asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.

Cateva exemple de substante toxice:

Substante chimice hepatotoxice: arsen si compusi, brombenzen, clorura de vinii, crezoli, dinoseb, dinoterbe, eter clormetilic, eter dicloretilic, etilenclorhidrina, fenoli, halotan, hidrocarburi alifatice halogenate, ioxinil, nitro-si cloronitroderivati aromatici si altele.

Substante chimice ototoxice (arsen, bromura de metil, n-butil alcool, compusi organomercuriali, mangan, mercur, monoxid de carbon, plumb, stiren, sulfura de carbon, toluen, tricloretilena si altele)

Alimentatia de protectie se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

Alimentatia de protectie se va acorda in functie de recomandarile medicului de medicina muncii Recomandarile sale vor fi direct legate de evaluarea riscurilor la locul de munca si lista exhaustiva a factorilor nocivi prezenti la locul de munca, agentii chimici cu care lucratorii pot avea contact, chiar si ocazional.

In functie de toate aceste informatii, medicul de medicina muncii poate lua o decizie in privinta alimentatiei de protectie de care lucratorii vor beneficia in mod gratuit.

Evident, alimentatia de protectie se va acorda in functie de caracteristicile fiziologice ale lucratorilor, in functie de natura agentilor nocivi, in functie de organul tinta al agentului toxic, n functie de starea de sanatate a lucratorului si gradul sau de acceptare al respectivului aliment.

De-a lungul timpului, medicii au recomandat diverse alimente de protectie, de la slanina si lapte fiert pana la iaurt si cascaval. S-au mai acordat ratii importante de carne slaba, fructe si legume, unt, apa minerala naturala.

Care au fost dintotdeauna principalii nutrienti care au redus toxicitatea? Pe primele locuri sunt nutrientii bogati in calciu, magneziu, zinc, fier, seleniu, cupru, vitamine.

Sunt preferate proteinele de calitate, antioxidantii si aminoacizii.

Nu uitati faptul ca alimentatia de protectie se acorda la recomandarea medicului de medicina muncii pe baza evaluarii riscurilor la locul de munca. O singura greseala in acest proces poate duce mai apoi la imbolnavire profesionala pentru lucratorii nostri.

Angajatorii au obligatia de a evalua riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chiice utilizate si la amenajarea locurilor de munca.

De asemenea, angajatorilor le revine obligatia de a lua in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini.

Mai mult, angajatorii se vor asigura ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora in ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de munca.